Terapii inovatoare de recuperare a creierului

Accelerarea bruscă a capului, similară cu o lovitură bruscă în cap, poate provoca leziuni ale țesutului cerebral. Impactul rapid al capului împotriva unui obiect imobil sau decelerația bruscă este, de asemenea, o cauză comună a leziunilor cerebrale traumatice. Când țesutul cerebral de pe partea de impact sau în direcția opusă se ciocnește cu craniul dur și proeminent, este predispus la rănire. Leziunile de accelerare-decelerare sunt uneori denumite leziuni de lovitură de stat-contra-lovitură de stat.

Manifestari clinice

Sindromul post-conmoție se referă la o afecțiune în care o persoană experimentează pierderea tranzitorie a conștienței în urma unei comoții, de obicei recuperându-se în 30 de minute. La recăpătarea conștienței, pacientul poate să nu-și amintească circumstanțele leziunii sau evenimentele imediat precedente. Simptomele pot include dureri de cap, greață, amețeli, iritabilitate, instabilitate emoțională, lipsă de încredere, distractibilitate și simptome ale sistemului nervos autonom, cum ar fi paloarea, transpirații reci, tensiune arterială scăzută, puls lent și respirație superficială.

Coma rezultată din leziuni cerebrale traumatice poate varia ca durată, variind de la perioade scurte la perioade prelungite. În timpul procesului de recuperare din comă până la conștiență, pacienții pot experimenta perioade de somnolență, confuzie și delir. Nivelul de conștiință fluctuează, unele momente fiind mai ușoare, iar altele mai grele.

Delirul apare de obicei dintr-o tranziție din comă sau somnolență. În unele cazuri, comportamentul manifestat în timpul delirului poate reflecta ocupația anterioară a pacientului. Mulți pacienți pot manifesta rezistență, agitație și necooperare, în timp ce alții pot deveni mai agresivi. Simptomele pot include halucinații terifiante și, în cazuri severe, pacienții pot experimenta confuzie extremă și chiar pot prezenta un comportament violent impulsiv. Delirul poate fi însoțit de alte stări modificate ale conștiinței, cum ar fi confuzia și stările de vis.

Sindromul de amnezie traumatică cauzat de leziuni la cap se caracterizează prin fabricare pe baza uitării, iar pacienții devin adesea ușor agitați. Durata sa este mai scurtă comparativ cu sindromul amnestic alcoolic.

Hematomul subdural cauzat de leziunea capului poate apărea rapid după leziune, prezentându-se adesea cu dureri de cap și somnolență. Ocazional, poate exista o excitație motorie delirantă și aproximativ jumătate dintre pacienți prezintă edem papilar. Caracteristicile hematomului subdural cronic includ somnolență, totuși, tulburări de memorie și, în cazuri severe, simptome cuprinzătoare de demență. Unii pacienți pot avea o presiune ușoară crescută a lichidului cefalorahidian, o cantitate crescută de proteine ​​și un aspect galben.

Film simplu cu raze X

Determinați fracturi, separarea suturilor craniene, acumularea de aer intracranian, corpi străini intracranieni.

Scanare CT

O metodă foarte importantă, care poate arăta prezența și extinderea hematoamelor, contuziilor și edemului, precum și a fracturilor, pneumocefaliei etc. Dacă este necesar, pot fi efectuate scanări dinamice multiple pentru a urmări modificările stării. Cu toate acestea, pot exista pseudoumbre și imagini slabe în zona fosei posterioare.

RMN

Deși rar utilizat în faza acută, trebuie luat în considerare în cazurile în care leziunile din fosa posterioară sunt slab vizualizate pe CT. Oferă o imagistică mai bună a structurilor țesuturilor moi intracraniene în comparație cu CT și poate fi utilizat după ce starea se stabilizează pentru a evalua amploarea leziunii și a estima prognosticul.

Punctie lombara

Poate măsura presiunea intracraniană și poate analiza lichidul cefalorahidian. Când hemoragia intracraniană este însoțită de hemoragie subarahnoidiană, puncția lombară poate elibera lichid cefalorahidian sângerând și este, de asemenea, o metodă terapeutică importantă.

Angiografie cerebrală

Utilizat mai rar în diagnosticul traumatismelor craniene, dar trebuie utilizat prompt atunci când se suspectează o patologie vasculară. În absența unui scanner CT, acesta poate determina prezența hematomului pe baza morfologiei vasculare.

Alte metode de diagnosticare

Ecografia, electroencefalografia (EEG), imagistica cu radionuclizi și alte metode au o semnificație limitată și sunt rareori utilizate direct pentru diagnosticarea leziunilor craniene și cerebrale.

Pe baza istoricului de leziune a pacientului, împreună cu o examinare amănunțită a întregului corp și a sistemului nervos, diagnosticul de traumatism cranian poate fi stabilit relativ ușor. Examinările menționate mai sus pot fi efectuate pentru a confirma diagnosticul.

Complicații

Leziunile cerebrale duc adesea la diferite grade de deficiențe funcționale permanente. Acest lucru depinde în mare măsură dacă leziunea este localizată într-o anumită zonă a creierului (focală) sau larg răspândită (difuză). Diferite zone de leziuni cerebrale pot provoca simptome diferite, ajutând medicii să determine locul leziunii. Simptomele focale includ anomalii în mișcare, senzație, vorbire, vedere și auz, în timp ce leziunile cerebrale difuze afectează adesea memoria, somnul sau duce la confuzie și comă.

Leziunile grave ale creierului pot duce uneori la amnezie, în care pacienții nu își pot aminti evenimentele dinaintea sau după pierderea cunoștinței, deși cei care își recapătă cunoștința într-o săptămână își recuperează adesea memoria. Unele leziuni cerebrale, chiar dacă ușoare, pot duce la sindrom post-traumatic, în care pacienții suferă dureri de cap și tulburări de memorie pentru o perioadă considerabilă.

Leziunile grave ale creierului pot duce la întinderea, răsucirea sau ruperea nervilor, vaselor de sânge și a altor țesuturi din creier. Pot apărea leziuni ale căilor neuronale sau sângerări și umflături. Sângerarea intracranienă și umflarea creierului provoacă o creștere a volumului conținutului intracranian, dar craniul în sine nu se poate extinde în consecință. Ca urmare, presiunea intracraniană crește, dăunând și mai mult țesutului cerebral. Creșterea presiunii intracraniene împinge creierul în jos, forțând țesutul superior al creierului și trunchiul cerebral în deschiderile asociate. Această situație este denumită hernie cerebrală. Cerebelul și trunchiul cerebral se pot deplasa prin deschiderile de la baza craniului. Deoarece trunchiul cerebral joacă un rol crucial în menținerea respirației și a ritmului cardiac, hernia creierului poate fi adesea fatală.